De cate ori nu v-ati pus intrebarea care este scopul nostru pe pamant? De ce ne nastem, de ce traim, de ce murim? De cate ori nu ati simtit ca nu aveti un loc bine definit pe acest pamant, ca nu va gasiti locul?
Ei, bine... eu de foarte multe ori mi-am adresat aceste intrebari, si, cu precadere ultima. Raspunsul este simplu, locul ni-l facem noi, noi suntem cei care trebuie sa stim sa ne creeam locul nostru special, sa "ne marcam teritoriul". Toata viata alergam dupa visuri, idealuri, nazuinte, dorinte; unele dintre ele reusim sa ni le insusim prin foarte multa munca, perseverenta si oportunitatile care trebuiesc fructificate. Care sunt obiectivele noastre? In principiu sa avem o cariera de succes, sa avem o familie frumoasa, sa ne si distram din cand in cand, sa calatorim daca se poate prin toata lumea (dar, cred ca nu e cazul sa isi permita cineva asta, mai ales in Romania), sa reusim sa imbinam cu succes cele doua planuri: profesional si personal, si cel social sa fie si el prezent in aceasta imbinare. Dar, oare toate acestea ne fac fericiti, ne fac multumiti, ne satisfac pe deplin?
Omul are tendinta sa evolueze in permanenta, sa treaca la "next level", si sa fie vesnic nemultumit si sa isi doreasca din ce in ce mai mult; eu ma declar ca fiind o persoana extrem de nemultumita, am impresia ca nimic nu e asa cum ar trebui sa fie, ca trebuie sa fie mult mai bine, sa am mult mai mult. Ideea este ca din ce in ce ne dorim si mai mult, tot mai mult, nu vom cunoaste niciodata care ne este limita, numai ca poate exista si un revers al lucrurilor! Cred ca ar trebui sa incercam sa ne multumim cu ceea ce avem si sa fim multumiti de ceea ce suntem si cine suntem!
Zi de zi, in jurul nostru totul se deruleaza "pe repede ianinte" , oamenii sunt mereu grabiti sa alerge in stanga sau in dreapta, nu mai au timp sa se bucure de lucrurile marunte si placute ale vietii, prinsi intr-un mecanism strans de "supravietuire", preocupati in permanenta de cum sa produca bani, uita complet sa traiasca, sunt coplesiti de grijile mult prea mari si prea multe, produc suficient cat sa isi permita multe lucruri, dar timpul nu le permite sa se si bucure de ele. E o continua dezumanizare, o indiferenta si o nepasare crescande, masinali ne trezim dimineata, suntem intr-o goana continua catre birouri, unde ne petrecem majoritatea timpului, timpul nostru, seara e mult prea scurta pentru a avea timp si pentru noi, si, a doua zi o luam de la capat, suntem niste mici roboti, care nu mai au timp sa simta, sa traisaca, sa respire, sa se relaxeze si sa se bucure.
Asa-zisa emancipare si evolutia tehnologiei nu au facut altceva decat sa ne transforme in niste "masinarii" cu din ce in ce mai putine emotii, sentimente sau trairi, cu si mai multa indiferenta, ignoranta, ambitie, incapatanare si orgoliu.
Ei, bine... eu de foarte multe ori mi-am adresat aceste intrebari, si, cu precadere ultima. Raspunsul este simplu, locul ni-l facem noi, noi suntem cei care trebuie sa stim sa ne creeam locul nostru special, sa "ne marcam teritoriul". Toata viata alergam dupa visuri, idealuri, nazuinte, dorinte; unele dintre ele reusim sa ni le insusim prin foarte multa munca, perseverenta si oportunitatile care trebuiesc fructificate. Care sunt obiectivele noastre? In principiu sa avem o cariera de succes, sa avem o familie frumoasa, sa ne si distram din cand in cand, sa calatorim daca se poate prin toata lumea (dar, cred ca nu e cazul sa isi permita cineva asta, mai ales in Romania), sa reusim sa imbinam cu succes cele doua planuri: profesional si personal, si cel social sa fie si el prezent in aceasta imbinare. Dar, oare toate acestea ne fac fericiti, ne fac multumiti, ne satisfac pe deplin?
Omul are tendinta sa evolueze in permanenta, sa treaca la "next level", si sa fie vesnic nemultumit si sa isi doreasca din ce in ce mai mult; eu ma declar ca fiind o persoana extrem de nemultumita, am impresia ca nimic nu e asa cum ar trebui sa fie, ca trebuie sa fie mult mai bine, sa am mult mai mult. Ideea este ca din ce in ce ne dorim si mai mult, tot mai mult, nu vom cunoaste niciodata care ne este limita, numai ca poate exista si un revers al lucrurilor! Cred ca ar trebui sa incercam sa ne multumim cu ceea ce avem si sa fim multumiti de ceea ce suntem si cine suntem!
Zi de zi, in jurul nostru totul se deruleaza "pe repede ianinte" , oamenii sunt mereu grabiti sa alerge in stanga sau in dreapta, nu mai au timp sa se bucure de lucrurile marunte si placute ale vietii, prinsi intr-un mecanism strans de "supravietuire", preocupati in permanenta de cum sa produca bani, uita complet sa traiasca, sunt coplesiti de grijile mult prea mari si prea multe, produc suficient cat sa isi permita multe lucruri, dar timpul nu le permite sa se si bucure de ele. E o continua dezumanizare, o indiferenta si o nepasare crescande, masinali ne trezim dimineata, suntem intr-o goana continua catre birouri, unde ne petrecem majoritatea timpului, timpul nostru, seara e mult prea scurta pentru a avea timp si pentru noi, si, a doua zi o luam de la capat, suntem niste mici roboti, care nu mai au timp sa simta, sa traisaca, sa respire, sa se relaxeze si sa se bucure.
Asa-zisa emancipare si evolutia tehnologiei nu au facut altceva decat sa ne transforme in niste "masinarii" cu din ce in ce mai putine emotii, sentimente sau trairi, cu si mai multa indiferenta, ignoranta, ambitie, incapatanare si orgoliu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu